Universul se dilata, iar imediat se contracta...pentru a se dilata iarasi. Repetand ciclul la nesfarsit..Ceea ce nu stii e cand se dilata iarasi. Ar putea fi chiar acum. Orice greseli ai comite acum, ele iti vor afecta urmatorul pas. Toate greselile pe care le faci iti vor afecta urmatorii pasi, iarasi si iarasi, pentru totdeauna. Sfatul meu este sa cantaresti bine clipa, pentru ca aceasta clipa este singurul lucru pe care il ai.
K-Pax este o planeta. Dar nu, nu este vorba despre un film cu extraterestri.
Prot este un barbat care sustine ca vine de pe K-Pax, si ca intr-o anumita zi se va intoarce acasa, pe planeta lui. Pe Pamant, planeta noastra, lumina este mult mai puternica si Port poarta mereu ochelari de soare.
Intr-o zi Prot este ridicat de politie si ajunge intr-un spital de boli mintale. Aici Dr Powell incearca sa obtina adevarul despre el.
"O bula de sapun este rotunda pentru ca e cea mai eficienta foma de conservare a energiei."
"Toti oamenii au capacitatea de autovindecare."
luni, 4 iunie 2012
Ardealul
de Nicolae Balcescu
Participant activ si conducator al Revolutiei de la 1848 din Tara Romaneasca, istoric si scriitor, Nicolae Balcescu a ramas in literatura prin lucrarea sa "Romanii supt Mihai Voievod Viteazul", publicata postum in 1878 de Alexandru Odobescu. Scrisa departe de patrie, in timpul exilului in Italia, cartea este o lucrare stiintifica si un poem eroic in care se oglindeste un moment eroic din istoria neamului romanesc. Cartea a avut menirea de a trezi constiinta de neam a poporului si de a insufla romanilor increderea in idealul sfant al unitatii nationale.
Opera istorica a fost proiectata in sase capitole, intitulate "Carti", dar a ramas neterminata pentru ca boala a curmat viata istoricului.
Fragmentul "Ardealul" face parte din cartea a -IV-a, intitulata "Unitatea Nationala". El este introducerea cartii si nu poarta titlu. Fragmentul cuprinde doua structuri compozitionale: in prima parte Balcescu fixeaza asezarea geografica a zonei, insistand asupra frumoaselor forme de relief, iar in partea a-II-a se ocupa de bogatiile solului si subsolului. Intentia autorului era de a dovedi ca Ardealul este pamant romanesc si face parte integranta din patria romanilor, istoricul fiind animat de un profund sentiment de mandrie nationala.
Fragmentul se deschide cu o descriere panoramica a unei tari legendare desprinsa parca din mit: "pe culmea cea mai inalta a muntilor Carpati se intinde o tara mandra si binecuvantata intre toate tarile semanate de Domnul pre pamant." Imaginea este de ansamblu, iar cele doua epitete "mandra" si "binecuvantata" sugereaza caracterul deosebit al tarii. Printr-o metafora, Balcescu fixeaza locul Ardealului in Europa, "un maret si intins palat, cap de opera de arhitectura unde sunt adunate toate frumusetile naturale ale Europei". Observam ca autorul este asezat undeva in exteriorul tabloului si folosind gradatia descendenta desface imaginea de ansamblu in partile componente.
Prin metafora "un brau de munti" si prin comparatia "precum zidul o cetate" autorul sugereaza frumusetea si maretia tinutului care este strajuit "de doua piramide mari"(metafora) acoperite "de o vecinica deadema de ninsoare"(metafora). Cei doi munti care stau de straja tarii sunt comparati si personificati devenind personaje de legenda "ca doi uriasi stau la ambele capete ale tarii catand unul in fata altuia". Muntii sunt acoperiti cu paduri stufoase (epitet) in care "ursul se plimba in voie ca un domn stapanitor". Prin aceasta comparatie personificatoare se realizeaza o imagine motorie care ajuta la dinamizarea tabloului.
Atentia autorului se opreste apoi asupra dealurilor "inalte si frumoase" (epitet), care sunt comparate cu "niste valuri proptitoare". Printr-un dublu epitet metaforic si printr-o personificare se face trecerea fireasca spre celelalte forme de relief "merete pedestraluri inverzite, care varsa urmele lor de zapada peste vai si peste lunci."
Campiile, care amintesc de cele "de la portile Romei", sunt "arse si varuite" - dublu epitet cromatic sugerand succesiunea anotimpurilor. Peste aceste campii este stapan bivolul care dormiteaza alene - imagine statica in antiteza cu cea notorie referitoare la urs.
Prima parte a fragmentului se incheie cu o concluzie "miazanoapte si miazazi traiesc intr-acest tinut alaturi una de alta si armonizand impreuna."
In partea a doua Balcescu aduce alte dovezi referitoare la frumusetile nebanuite ale Ardealului. Folosind enumeratia, epitetul si personificarea autorul realizeaza un tablou variat in care isi gaseste locul epitetul cromatic "stanci prapastioase, munti uriasi a caror varfuri mangaie norii, paduri intunecoase, lunci inverzite, livezi mirositoare, campii inflorite..".
Folosind un epitet motoriu si un gerunziu verbal asociat cu un epitet auditiv, Balcescu realizeaza o imagine impresionanta "paraie repezi care mugind groaznic se pravalesc in cataracte". Frumusetea salbatica si diversitatea tinutului sunt prezentate indirect si prin antiteza, plac vederii si o spaimanteaza totodata.
Depa ce s-a ocupat de bogatiile solului, autorul trece la cele ale subsolului prin intermediul raurilor mari cu nume armonioase. Folosind enumeratia, Balcescu sugereaza bogatia soluluiromanesc, incheind cu o hiperbola "metalul cel mai imbelsugat din toate, aurul, pe care il vezi stralucind pana si in noroiul drumurilor".
Fragmentul se incheie printr-o concluzie din acre aflam numele tarii in care "fagii isi inalta trufas capul lor spre cer" (epitet personificator), iar "calul si calaretul se afunda intr-o mare de grau si de porumb"(metafora hiperbolica). Aceasta tara este Ardealul.
Observam ca Balcescu nu pomeneste nimic despre locuitorii regiunii, dar se subintelege ca cei ce traiesc intr-o tara mandra si binecuvantata de Domnul pre pamant "trebuie sa fie niste alesi ai soartei, niste oameni deosebiti".
Fragmentul "Ardealul" reprezinta o descriere deoarece autorul realizeaza un tablou dupa natura folosind ca unic mod de expunere descrierea. Fragmentul are caracter subiectiv, pentru ca Balcescu retine amanuntele si aspectele care l-au impresionat si care sustin ideea unitatii nationale, regiunea fiind leaganul ramanismului.
Realizand o descriere in proza istoricul isi transmite direct sentimentele de admiratie fata de spatiul evocat, care la el capata dimensiuni mitice. Autorul foloseste un numar mare de figuri de stil, urmarind realizarea unor imagini vizuale, auditive, olfactive si motorii.
"Romanii supt Mihai Voievod Viteazul" este un imens discurs, un mesaj adresat de Balcescu urmasilor, un testament politic si uman, o emotionanta pledoarie pentru libertate si unitate, pentru spirit de sacrificiu si iubire de patrie.
Participant activ si conducator al Revolutiei de la 1848 din Tara Romaneasca, istoric si scriitor, Nicolae Balcescu a ramas in literatura prin lucrarea sa "Romanii supt Mihai Voievod Viteazul", publicata postum in 1878 de Alexandru Odobescu. Scrisa departe de patrie, in timpul exilului in Italia, cartea este o lucrare stiintifica si un poem eroic in care se oglindeste un moment eroic din istoria neamului romanesc. Cartea a avut menirea de a trezi constiinta de neam a poporului si de a insufla romanilor increderea in idealul sfant al unitatii nationale.
Opera istorica a fost proiectata in sase capitole, intitulate "Carti", dar a ramas neterminata pentru ca boala a curmat viata istoricului.
Fragmentul "Ardealul" face parte din cartea a -IV-a, intitulata "Unitatea Nationala". El este introducerea cartii si nu poarta titlu. Fragmentul cuprinde doua structuri compozitionale: in prima parte Balcescu fixeaza asezarea geografica a zonei, insistand asupra frumoaselor forme de relief, iar in partea a-II-a se ocupa de bogatiile solului si subsolului. Intentia autorului era de a dovedi ca Ardealul este pamant romanesc si face parte integranta din patria romanilor, istoricul fiind animat de un profund sentiment de mandrie nationala.
Fragmentul se deschide cu o descriere panoramica a unei tari legendare desprinsa parca din mit: "pe culmea cea mai inalta a muntilor Carpati se intinde o tara mandra si binecuvantata intre toate tarile semanate de Domnul pre pamant." Imaginea este de ansamblu, iar cele doua epitete "mandra" si "binecuvantata" sugereaza caracterul deosebit al tarii. Printr-o metafora, Balcescu fixeaza locul Ardealului in Europa, "un maret si intins palat, cap de opera de arhitectura unde sunt adunate toate frumusetile naturale ale Europei". Observam ca autorul este asezat undeva in exteriorul tabloului si folosind gradatia descendenta desface imaginea de ansamblu in partile componente.
Prin metafora "un brau de munti" si prin comparatia "precum zidul o cetate" autorul sugereaza frumusetea si maretia tinutului care este strajuit "de doua piramide mari"(metafora) acoperite "de o vecinica deadema de ninsoare"(metafora). Cei doi munti care stau de straja tarii sunt comparati si personificati devenind personaje de legenda "ca doi uriasi stau la ambele capete ale tarii catand unul in fata altuia". Muntii sunt acoperiti cu paduri stufoase (epitet) in care "ursul se plimba in voie ca un domn stapanitor". Prin aceasta comparatie personificatoare se realizeaza o imagine motorie care ajuta la dinamizarea tabloului.
Atentia autorului se opreste apoi asupra dealurilor "inalte si frumoase" (epitet), care sunt comparate cu "niste valuri proptitoare". Printr-un dublu epitet metaforic si printr-o personificare se face trecerea fireasca spre celelalte forme de relief "merete pedestraluri inverzite, care varsa urmele lor de zapada peste vai si peste lunci."
Campiile, care amintesc de cele "de la portile Romei", sunt "arse si varuite" - dublu epitet cromatic sugerand succesiunea anotimpurilor. Peste aceste campii este stapan bivolul care dormiteaza alene - imagine statica in antiteza cu cea notorie referitoare la urs.
Prima parte a fragmentului se incheie cu o concluzie "miazanoapte si miazazi traiesc intr-acest tinut alaturi una de alta si armonizand impreuna."
In partea a doua Balcescu aduce alte dovezi referitoare la frumusetile nebanuite ale Ardealului. Folosind enumeratia, epitetul si personificarea autorul realizeaza un tablou variat in care isi gaseste locul epitetul cromatic "stanci prapastioase, munti uriasi a caror varfuri mangaie norii, paduri intunecoase, lunci inverzite, livezi mirositoare, campii inflorite..".
Folosind un epitet motoriu si un gerunziu verbal asociat cu un epitet auditiv, Balcescu realizeaza o imagine impresionanta "paraie repezi care mugind groaznic se pravalesc in cataracte". Frumusetea salbatica si diversitatea tinutului sunt prezentate indirect si prin antiteza, plac vederii si o spaimanteaza totodata.
Depa ce s-a ocupat de bogatiile solului, autorul trece la cele ale subsolului prin intermediul raurilor mari cu nume armonioase. Folosind enumeratia, Balcescu sugereaza bogatia soluluiromanesc, incheind cu o hiperbola "metalul cel mai imbelsugat din toate, aurul, pe care il vezi stralucind pana si in noroiul drumurilor".
Fragmentul se incheie printr-o concluzie din acre aflam numele tarii in care "fagii isi inalta trufas capul lor spre cer" (epitet personificator), iar "calul si calaretul se afunda intr-o mare de grau si de porumb"(metafora hiperbolica). Aceasta tara este Ardealul.
Observam ca Balcescu nu pomeneste nimic despre locuitorii regiunii, dar se subintelege ca cei ce traiesc intr-o tara mandra si binecuvantata de Domnul pre pamant "trebuie sa fie niste alesi ai soartei, niste oameni deosebiti".
Fragmentul "Ardealul" reprezinta o descriere deoarece autorul realizeaza un tablou dupa natura folosind ca unic mod de expunere descrierea. Fragmentul are caracter subiectiv, pentru ca Balcescu retine amanuntele si aspectele care l-au impresionat si care sustin ideea unitatii nationale, regiunea fiind leaganul ramanismului.
Realizand o descriere in proza istoricul isi transmite direct sentimentele de admiratie fata de spatiul evocat, care la el capata dimensiuni mitice. Autorul foloseste un numar mare de figuri de stil, urmarind realizarea unor imagini vizuale, auditive, olfactive si motorii.
"Romanii supt Mihai Voievod Viteazul" este un imens discurs, un mesaj adresat de Balcescu urmasilor, un testament politic si uman, o emotionanta pledoarie pentru libertate si unitate, pentru spirit de sacrificiu si iubire de patrie.
Limba noastra
de Alexe Mateevici
Alexe Mateevici este "un poet basarabean din Buceag, care ar fi fost un mare poet daca traia" (George Calinescu). A trait intre anii 1888-1917 si a murit la Marasesti in timpul Primului Razboi Mondial.
Poezia "Limba noastra" este o oda inchinata tarii, cu elemente de elegie, pentru ca poetul era trist deoarece provincia sa natala, Basarabia, era rupta din trupul patriei stramosesti.
Titlul poeziei evidentiaza intentia autorului de a defini limba romana, cu care se identifica, ea fiind a noastra, a tuturor. Titlul este semnificativ si simbolic, pentru ca limba este un semn al unitatiide neam, ea facand legatura intre romanii de pretutindeni.
Din punct de vedere compozitional poezia are 12 strofe structurate in doua parti:
partea I - primele 8 strofe, o enumerare de termeni simbolici cu rol de definitie a limbii romane
partea II - ultimele 4 strofe, constituie indemnul adresat generatiilor viitoare pentru pastrarea si imbogatirea graiului stramosesc.
Limba noastra-i o comara
In adancuri infundata
Un sirag de piatra rara
Pe mosie revarsata.
Limba este mostenirea cea mai de pret lasata de stramosi. Ea reprezinta, prin vechime, o bogatie nepretuita, deoarece este simbolul unitatii nationale.
Limba noastra-i foc ce arde
Intr-un neam, ce fara veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Ideea de vitalitate si energie a limbii. Limba este expresia aspiratiilor poporului, si ea face posibila renasterea nationala prin redesteptarea constiintei de neam.
Limba noastra-i numai cantec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zari albastre.
Limba, prin muzicalitatea ei, insoteste poporul in clipele de bucurie si in cele de restriste. Poetul vorbeste indirect in aceasta strofa despre frumusetea cantecului popular.
Limba noastra-i graiul painii,
Cand de vant se misca vara,
In rostirea ei batranii
Cu sudori sfintit-au tara.
Limba s-a nascut in procesul muncii, si si-a pastrat puritatea in lumea satului.
Limba noastra-i frunza verde
Zbuciumul din codrii vesnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfesnici.
Poetul vorbeste despre comuniunea dintre om si natura ca element specific al spiritualitatii romanesti.
Limba noastra-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Si citindu-le 'nsirate,
Te-nfiori adanc si tremuri.
Motivul limbii ca document al existentei si ca tezaur al trecutului se imbina cu motivul trecutului zbuciumat dar maret, care e o pilda pentru prezent si viitor.
Limba noastra ii aleasa
Sa ridice slava-n ceruri,
Sa ne spuie-n hram si acasa
Vesnicele adevaruri.
Limba ofera posibilitatea pastrarii si transmiterii adevarurilor religioase, caci religia a fost dintotdeauna una din caile de perpetuare a fiintei noastre nationale.
Limba noastra-i limba sfanta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plang si care o canta
Pe la vatra lor taranii.
Poetul accentueaza ideea de sacralitate, de valoare suprema a limbii care face posibila "grairea cu Dumnezeu" prin rugaciunile celor multi.
Inviati-va dar graiul,
Ruginit de multa vreme,
Stergeti slinul, mucegaiul
Al uitarii 'n care geme.
Reprezinta un indemn pentru pastrarea si ocrotirea graiului romanesc. Poetul condamna neglijenta manifestata fata de limba.
Strangeti piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde -
Si-ti avea in revarsare
Un potop nou de cuvinte.
Reprezinta un indemn pentru cultivarea, imbogatirea si diversificarea limbii nationale.
Nu veti plange-atunci amarnic,
Ca vi-i limba prea saraca,
Si-ti vedea, cat ii de darnic
Graiul tarii noastre draga.
Exprima increderea in viitorul poporului si al limbii vorbite de acesta.
Rasari-va o comoara
In adancuri infundata,
Un sirag de piatra rara
Pe mosie revarsata.
Poetul repeta prima strofa, dand poeziei o constructie circulara, accentuand ideea ca limba este in permanenta vie. In comparatie cu prima strofa, Alexe Mateevici inlocuieste sintagmja "limba noastra" su inversiunea verbala "rasari-va".
Datorita muzicalitatii sale interioare si tonalitatii de doina, poezia a fost transformata in imn de stat al Republicii Moldova, fiind echivalentul de peste Prut pentru "Desteapta-te romane".
Vasile Alecsandri spunea: "Limba este tezaurul cel mai de pret pe care il mostenesc copiii de la parinti, depozitul cel mai sacru lasat de generatiile trecute."
Alexe Mateevici este "un poet basarabean din Buceag, care ar fi fost un mare poet daca traia" (George Calinescu). A trait intre anii 1888-1917 si a murit la Marasesti in timpul Primului Razboi Mondial.
Poezia "Limba noastra" este o oda inchinata tarii, cu elemente de elegie, pentru ca poetul era trist deoarece provincia sa natala, Basarabia, era rupta din trupul patriei stramosesti.
Titlul poeziei evidentiaza intentia autorului de a defini limba romana, cu care se identifica, ea fiind a noastra, a tuturor. Titlul este semnificativ si simbolic, pentru ca limba este un semn al unitatiide neam, ea facand legatura intre romanii de pretutindeni.
Din punct de vedere compozitional poezia are 12 strofe structurate in doua parti:
partea I - primele 8 strofe, o enumerare de termeni simbolici cu rol de definitie a limbii romane
partea II - ultimele 4 strofe, constituie indemnul adresat generatiilor viitoare pentru pastrarea si imbogatirea graiului stramosesc.
Limba noastra-i o comara
In adancuri infundata
Un sirag de piatra rara
Pe mosie revarsata.
Limba este mostenirea cea mai de pret lasata de stramosi. Ea reprezinta, prin vechime, o bogatie nepretuita, deoarece este simbolul unitatii nationale.
Limba noastra-i foc ce arde
Intr-un neam, ce fara veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Ideea de vitalitate si energie a limbii. Limba este expresia aspiratiilor poporului, si ea face posibila renasterea nationala prin redesteptarea constiintei de neam.
Limba noastra-i numai cantec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zari albastre.
Limba, prin muzicalitatea ei, insoteste poporul in clipele de bucurie si in cele de restriste. Poetul vorbeste indirect in aceasta strofa despre frumusetea cantecului popular.
Limba noastra-i graiul painii,
Cand de vant se misca vara,
In rostirea ei batranii
Cu sudori sfintit-au tara.
Limba s-a nascut in procesul muncii, si si-a pastrat puritatea in lumea satului.
Limba noastra-i frunza verde
Zbuciumul din codrii vesnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfesnici.
Poetul vorbeste despre comuniunea dintre om si natura ca element specific al spiritualitatii romanesti.
Limba noastra-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Si citindu-le 'nsirate,
Te-nfiori adanc si tremuri.
Motivul limbii ca document al existentei si ca tezaur al trecutului se imbina cu motivul trecutului zbuciumat dar maret, care e o pilda pentru prezent si viitor.
Limba noastra ii aleasa
Sa ridice slava-n ceruri,
Sa ne spuie-n hram si acasa
Vesnicele adevaruri.
Limba ofera posibilitatea pastrarii si transmiterii adevarurilor religioase, caci religia a fost dintotdeauna una din caile de perpetuare a fiintei noastre nationale.
Limba noastra-i limba sfanta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plang si care o canta
Pe la vatra lor taranii.
Poetul accentueaza ideea de sacralitate, de valoare suprema a limbii care face posibila "grairea cu Dumnezeu" prin rugaciunile celor multi.
Inviati-va dar graiul,
Ruginit de multa vreme,
Stergeti slinul, mucegaiul
Al uitarii 'n care geme.
Reprezinta un indemn pentru pastrarea si ocrotirea graiului romanesc. Poetul condamna neglijenta manifestata fata de limba.
Strangeti piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde -
Si-ti avea in revarsare
Un potop nou de cuvinte.
Reprezinta un indemn pentru cultivarea, imbogatirea si diversificarea limbii nationale.
Nu veti plange-atunci amarnic,
Ca vi-i limba prea saraca,
Si-ti vedea, cat ii de darnic
Graiul tarii noastre draga.
Exprima increderea in viitorul poporului si al limbii vorbite de acesta.
Rasari-va o comoara
In adancuri infundata,
Un sirag de piatra rara
Pe mosie revarsata.
Poetul repeta prima strofa, dand poeziei o constructie circulara, accentuand ideea ca limba este in permanenta vie. In comparatie cu prima strofa, Alexe Mateevici inlocuieste sintagmja "limba noastra" su inversiunea verbala "rasari-va".
Datorita muzicalitatii sale interioare si tonalitatii de doina, poezia a fost transformata in imn de stat al Republicii Moldova, fiind echivalentul de peste Prut pentru "Desteapta-te romane".
Vasile Alecsandri spunea: "Limba este tezaurul cel mai de pret pe care il mostenesc copiii de la parinti, depozitul cel mai sacru lasat de generatiile trecute."
duminică, 3 iunie 2012
Fior de amor in Bucuresti
cu Teatrul Masca in Parcul Herastrau, in cea de-a doua zi a Festivalului de Statui Vivante
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)